In fiecare dimineata si seara din zilele lucratoare traseul meu in drum spre locul de munca si dinspre locul de munca implica trecerea pe langa un supermarket. Acesta din urma are un sistem de ventilare care scoate aerul cald undeva in fata magazinului, in trotuar. In acea zona isi fac veacul aproape zilnic cativa vagabonzi (homeless people), pe care pietonii sunt obligati sa-i ocoleasca sau sa se departeze destul de mult de ei pana cand nu mai simt mirosurile "intepatoare".
Este ora 18:05, ma grabesc sa prind tramvaiul,... cand imi suna telefonul. Il scot din geanta si vorbesc ce am de vorbit cu interlocutorul(nu asta este important), ci faptul ca raman cu telefonul in mana in timp ce trec prin fata magazinului cu pricina. Ma straduiam sa sterg un mesaj, astfel ca privirea mea era focalizata la o distanta apropiata, mergand pe mijlocul trotuarului. O fractiune de secunda a trecut pana sa-mi dau seama ca sub piciorul meu ridicat in aer gata sa paseasca se afla capul unui om... Am facut pasul mai mare, si evitand sa trec peste unul din homeless-ii care dormea fara vise pe mijlocul trotuarului in dreptul aerului cald care iesea prin aerisirea magazinului...
Probabil acel om s-a adaptat perfect la transformarea naturii intr-un bloc mare de beton, gunoaie si artificial, gasind mai placut sa doarma pe asfaltul ud, in mirosul gazelor de esapament si zgomotul masinilor....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu